Parastasele sunt slujbe de pomenire în religia ortodoxă, dedicate persoanelor trecute în neființă. Aceste slujbe sunt considerate a fi o manifestare a iubirii și recunoștinței creștine față de cei decedați și se bazează pe credința că rugăciunile celor vii pot ajuta sufletele răposaților.
Când și Cum se Organizează Parastasele
Conform tradiției, parastasele se organizează la anumite intervale după moartea unei persoane:
- La 3 zile, pentru a cinsti Învierea Domnului nostru Iisus Hristos.
- La 9 zile, simbolizând părtășia cu cele 9 cete de îngeri.
- La 40 de zile, în amintirea Înălțării Domnului.
Următoarele parastase se organizează după 3, 6 și 9 luni și la un an de la deces, în cinstea Sfintei Treimi. Se continuă cu pomeniri anuale până la împlinirea a șapte ani de la moartea persoanei.
Semnificația Teologică și Simbolismul Parastaselor
Parastasele au un rol important în conectarea celor vii cu cei adormiți și în participarea comună la jertfa Sfintei Liturghii. Aceste slujbe sunt considerate un mijloc prin care credincioșii pot contribui la mântuirea sufletelor răposaților, prin rugăciune și ofrande.
Aspecte Practice ale Parastasului
Pentru orice parastas, familia decedatului aduce la biserică colivă, colaci sau prescuri, vin, lumânări, tămâie și cărbuni pentru tămâie. Dacă ziua parastasului pică în zi de post, bucatele împărțite trebuie să fie de post. Este important de menționat că există și anumite zile și perioade în care nu se fac parastase, cum ar fi în timpul Postului Mare sau la praznicele împărătești.
Separarea Superstițiilor de Practicile Ortodoxe
Este esențial să distingem între practicile ortodoxe și obiceiurile păgâne sau superstițiile care nu au o semnificație creștină sau teologică. Printre acestea se numără diverse datini legate de înmormântare sau de pomenire care nu sunt susținute de biserica ortodoxă.